Umbra pomilor

Kira intra in parc...Intalni privirele a mai multor persoane necunoscute.Nu prea le acorda mare atentie.Cauta o alee mai umbroasa si iata ca si gasi.Deci merse acolo si se aseza la umbra unui copac care parea destul de batran.Scoase din buzunar mp4`ul si se desprinse de aceasta lume.

Haruki se plimba linistita prin Parc asa cum promisese era schimbata sau macar vroia sa fie

Statea pe o banca cu laptop-ul si prajiturile langa el. Il astepta pe Watari care vroia sa-l intalneasca si sa ii aduca mai multe lucruri pe care nu le luase cu el cand a plecat.

Plictisita se aseza pe o banca bagandusi castile de la mp3 in urechi.

O vede pe Haruki si se holbeaza la ea. Era foarte schimbata fata de ultima data cand se intalnisera.

Simtea ca cineva o priveste si cum nu se insela in simtul ei se uita in jur pana cu greu il observa pe Ryuzaki ii facu neinteresata cu mana.

Se uita in jur, Watari nu se vedea nicaieri asa ca se ridica, isi ia laptopul si cutia cu prjituri si merge spre fata.
-Arati ciudat Haruki-san, ii spune scurt cand ajunge langa ea.

-A da stiu spuse fata neinteresata de spusele baiatului

-Pe cine vrei sa impresionezi? intreaba suspicios.

Haruki incepu sa rada.-Pe nimeni in mod special zise aceasta

-Esti sigura ca nu e niciun baiat pe care vrei sa-l impresionezi Haruki-san? intreaba privind-o patrunzator.

-Nu!!normal ca nu zise fata agitanduse

-Daca n-ar fi... nu ai fi atat de grabita sa negi si nici nu te-ai agita asa. ii spune cu o voce convingatoare.

-Domnul perfect zise fata chicotind apoi adauga serios am vrut sa fiu altfel adica mai neagra prea mult roz dauneaza zise aceasta convigatoare

-Nu ti se potriveste.Ar trebui sa fii tu si ar trebui sa-i spui persoanei respective ca o place. spune scurt uitandu-se apoi dupa Watari.

-Da cum zici tu deci dupa cine te uiti intreaba ea cu o voce copilaroasa uitandusse in jur

-Un prieten....Si cine e iubitul tau? intreaba indiferent

-Nu am iubit!!!zise fata enervanduse se ridica de pe banca si incepu incet sa se indeparteze de banca.

-Gata, imi pare rau...nu prea am pentru ce (spune ultimele cuvinte in soapta ca fata sa nu le auda). Nu am vrut sa te insult, ii spune cu o voce calma.

-Bine ai noroc ca sunt in toane bune azi si nu stiu de ce zise ea zambind asezanduse din nou pe banca.

-Probabil...ridica din umeri.
Il vede pe Watari care venea spre el.
-Buna ziua. domnule, domnisoara, spune batranul
-Haruki-san-Watari, Watari-Hruki-san
-Incantat, iis pune batranul fetei.
-Nu era nevoie sa vii personal puteai sa-mi trimiti lucrurile pe care vrei sa mi le dai prin posta si nu m-am scimbat ca sa fie nevoie sa ma vezi...spune Ryuzaki putin suspicios cu privire la vizita batranului.

-Incantata de asemenea zise fata.Cred ca sunteti ocupati si trebuie sa vorbiti ceva important asa ca eu am retrag zise aceasta ridicanduse de pe canapea facu o plecaciune si se indeparta de banca.