Fara noima, dar cu'nteles...

Printre amintiri ma pierd mereu si visele o lume pentru mine le confectionez. Spre slabe sanse, ma uit spre speranta ce'n abisul urmelor de prietenie s'a pierdut demult. Desi pare mereu aprope, cu cat ma apropii mai mult, cu'ncetul se'ndeparteaza si ea... Si mereu ma'ntreb in continuare, daca exista o usa spre lumea reala, unde visele sunt simple imagini fictive a imaginatiei... si unde sperantele, spre uimirea tuturor, apara in cele mai ciudate momente, salvandu'ne fara a ne da seama. Si ne bazam pe cuvintele celorlalti, fara a incerca sa'ntelegem ce spun... pasim mereu stramb spre viitor, gresind astfel puternic, suferind in insusi, noi, dar si facandu'i pe ceilalti, a simti.
Pasind printre acele mici ruine, ramase adanc, vizibile, in inimele noastre... ne pierdem din nou, stigand dupa ajutor. Privind in jur si sperand ca cineva ne va intinde o mana, la auzul cuvintelor noastre, si dandu'ne seama ca fiecare este pentru el insusi. Chiar si prietenii, ce pareau pana'n acele clipe pierdute, ca ne sunt alaturi, pana'n mormant... ne'ntorc adesea spatele, lasandu'ne sa simtim parfumul umbrei singuratatii. Dar prin uimirea tuturor... acele persoane apropiate noua, se intorc deodata la noi, observand cum suntem din nou liberi... Cerandu'si scuze desarte, fara noima si fara inteles, desi in suflet, purtand nesuferinta lor amara.
Cuvintele rostite de catre ei, pentru noi avand un sens pozitionat, ne face sa ne simtim bine, desi sperand din tot adinsul ca sunt reale. Stiind totusi mereu ca se dau pe langa noi, fara aparare, ascunzandu'si astfel, adevarata persoana dura. In fiecare sentiment purtat de catre ei... noi si restul lumii, dorinm o usoara razbunare... chiar si'atunci cand gasim prietenia, dragostea si sentimentele gasite intr'un sfarsit, adunate unul cate unul din abisul mintii si sufletului...chiar... chiar si'atunci ne pierdem in cruda gelozie a umanitatii si devenim distanti unii de altii, pastrand in noi diferite fete ale personalitatii.
Si spre sfarsit... ne trezim cu acea speranta in fata noastra, ce ne indeamna spre schimbare... dar mereu dorim, ciudat, ocolirea sa. Prinzand'o in palmele firave a suferintei din trecut, scapand'o deseori in acel abis al amintirilor reci. Si chiar de'o prindem in cusca sufletului nostru... ne dam prea tarziu seama, ca aceasta este o simpla iluzie...


Geez... deci e ceva creat pe moment, so... imi veni nu stiu ce in aceste momente... stiu ca sunt repetitii aiurea, cuvinte pozitionale ciudat in propozitii si toate restul... insa cum zice si titlul, fara noima..

Well...Ai dat de mine tati^^Chiar ca-i fara noima :]]...Stii ce-s alea figurile de stil,no?E,uite-asa tu ai facut inversiune ca in poezia lu' Eminescu...Bla-bla,repetitie in a doua propozitie...Lol...Ce urat...Nici nu ma mir de ce descrii atat de poetic(Esti aproape de Eminescu :]])...Asa...De ce n-ai facut-o cu versuri mey?E cam lirica...Anyway...Ai ceva greseli pe ici pe colo care nu se observa,cred c-ti place romana.Si la je,da' numai atunci cand profa povesteste...So...Astept continuarea^^

Bheaii... deci te iau cu bheaii... deacum
Repetitia... ducase'n masa O.O intelegi tu...
Si bla-bla... nu'mi place ... vrei s ati'o iei?! (iti dai seama ca glumesc... neah =.=?!)
Nu sunt Eminescu, nici Alecsandri... etc. stii si tu chestia asta ... etto... de'ah la mine stie ce's alea figuri de stil, inversiuni etc. Insa chiar nu mi'am dat seama ca tii asa mortis "apropierea" dintre mine si Eminescu...In versuri?! Lasa'ma in pace... am versificat destule texte, din clasa a 2-3 pana in ziua de astazi... iti imaginezi =.=
Oricum... sun POIATA sau ce ? (greaseala intentionata a cuvantului "subliniat")
Mai apoi... nu sunt sigura daca exista continuare

God...Draga...Eminescu e in partea ta :]...Je a laut 10 la romana ca a scris versuri(Nee...Oi fi eu din Banat da' mama si tata tot moldoveni is :])...Aaa...Si Alexandri se scrie cu "cs" =]]...Cat despre POIATA...Nu cred ca-ti stau gainile in cap,nu ca n-as sti la ce te referi ...Dar ai putea ajunge Emineasca...

Geez... deci mai apoi... te'as ruga sa nu spui ca nu'mi stau gainile in cap, ci creierul uneia dintre ele e in capul meu
And... las'o moarta cu 10 tau la romana, banateanc'o XD

Ah..Bene...Daca tu spui ca-ti sta creierul uneia in cap eu n-am nimic impotriva...Si ce-are daca eu is banateanca...Mama cu tata au facut un drum lung(Huh...Vorbind de asta...Botosani si Iasi is doua orase la mare departare de Timisoara...Ca vorbind de asta,incepusi sa urasc Botosaniu' :]])

Ca vorbim de asta si aia si celelate... meaii... e cam mult off pe'aici
Hai ca terminas cu chestiile astea, voi bloca topicul deoarece nu am continuare XD