O plimbare...

Haruki se gandi ca o plimbare noaptea nu ar strica si unde ar fi mai bine decat in cimintir mai ales ca urlau caini si era luna plina.Se plimba linistita printre morminte si ea uimita de comportamentul ei de obicei o lua la fuga cum vedea vrun mormant.

Venise sa vada mormintele unora dintre victimele criminalilor pe care ii arestase. Era noapte dar nu ii pasa, ii placea de fapt pentru ca era liniste si se putea plimba in voie prin cimitir. Era prea cufundat in ganduri si era prea intuneric afara ca sa o observe pe Haruki in care se izbeste din greseala.

Fata nevazand incepu a tipa .-Ajutor au inviat mortii!!!!

-Haruki-san, scuze! Nu mai tipa asa pentru ca inca n-am murit, spune dadu-se cativa pasi inapoi.

Haruki privi atent.-O ce bine tu erai?mai speriat ai inebuni vrei sa fac infarct aici?!zise fata incruntat. Apoi incepu sa rada da ai dreptate ince nu ai murit.

-N-am vrut sa te sperii, nu te-am observat...trebuia sa fiu mai atent. Haruki-san sa stii ca mortii nu invie.

-Da..stiu asta de la varsta de 5 ani zise fatat razand

-Atunci de ce te-ai speriat asa de tare? Si daca stii ca te sperii ce cauti noaptea in cimitir?

-Gandestete de ce m-am speriat singura in miezul noptii da cienva peste mine stiind ca sunt inconjuratat doar de morti.Si eu nu ma speri decat eds in plus am venit sa ma plimb si sa trec pe la mormantul prietenei mele.zambi fata

-Cimitirul nu e tocmai cel mai bun loc pentru o plimbare... Era o prietena apropiata?

-Da a fost cea mai buna prietena as putea zice zambi fata.

-Cum a murit? intreaba gandindu-se ca poate are ce investiga cat sta aici.

-Ehhh pai intr-un acident de masina acum multi ani dar nici macar nu sa aflat cine ia lovit masina.Oricum e rau ca eu eram singura sa familie dupa ce au abandonato totii dar nu conteaza zise trista fata

-Inseamna ca vinovatul nu a fost niciodata pedepsit si cu siguranta ar trebui pedepsit.

-Da asa ar trebui dar nu e oricum nu cred ca mai intereseaza pe cineva sa intamplat acum 2 ani totii au uitat zise in timp ce incerca sa zambeasca

-Tu nu ai uitat si e destul pentru cineva ca mine, care pentru moment nu poate face ceea ce se pricepe cel mai bine. spune destul de incantat ca a gasit un caz oricat de usor de rezolvat ar fi.

Un zambet rasari pe fata fetei.-Multumesc esti dragut dar...au trecut ani asa ca nu mai conteaza.Si tu ce cauti pe aici?

-Eu...cautam niste morminte. Criminalii sunt tot criminali oricat ar trece, il pot gasi pe vinovat. Trebuie doar sa-mi dai cateva detalii.

Fata incepu sa chicoteaca-Nu e nevoie Ryu lasa oricum Dumnezeu ii pedepseste pe totii zise uitanduse spre cer dupa care ofta scurt

-Cum vrei...spune destul de dezamagit ca pierduse sansa de a investiga ceva.

-De ce esti trist?intreba fata chiar curioasa

-Nu sunt trist, sunt doar dezamagit ca va trebui sa continui sa ma plictisesc.

Fata zambi.-Dra poti face multe alte lucruri dar daca vrei asa mult iti pot spune despre accident.

Zambeste
-Povesteste-mi, ii spune sec si scrut.

-Pai..nu prea imi aduc aminte tot ca nu am fost de fata mi-au spus cei ce au vazut cate ceva.