In pauza..Privita ca pe o ciudata

-Da, sunt multumita si nu m-am plictisit, am fost putin in clasa sa ma scuz si i-am spus profesoarei ca imi e rau si a zis ca pot sari peste ora, zise Karin zambind.

-Iti cam place sa lipsesti de la cursuri asa-i?

-Mda..devine plictisitor sa te duci la ore dupa un timp.

-Asa e....
Termina inghetata si scoate punga cu biscuiti din buzunar.
-Biscuiti?

-Nici inghetata nu am terminat-o, spuse fata mancand putina.

-Trebuia sa intreb.... Stii de obicei eu nu servesc lumea nici macar pe mine nu ma servesc am tot ce-mi trebuie chiar in fata nu e nevoie sa stau la cozi ca sa iau o inghetata.

-Poate tu nu dar ceilalti oameni da, zise Karin si mai manca putina inghetata.

-Stiu dar tot prefer sa stea altii la coada in locul meu....

-Ai fi preferat sa merg eu acum? zise fata terminand inghetata.

-Nu, oricum am stat la coada pentru mine asa ca nu mi-a fost greu sa mai iao o inghetata.

-Sa stii ca nimeni nu a murit fiindca a stat la coada.

-N-am spus ca am sa mor de la asta dar am nevoie de cineva care sa-mi faca prajituri si sa faca curat si sa stea la coada in locul meu.

-Ia-ti o menajera, spuse fata dand din umeri.

-Pai persoana care m-a trimis aici facea toate astea si mult mai multe am trait cu el de la 5 ani si nu pot sa ma obisnuiesc cu o menajera care are gandirea limitata.

-Atunci banuiesc ca va trebui sa te descurci singur.

-Da... spune oftand
-Cum au murit parintii tai?

-Accident de masina...zise fata abtinandu-se sa nu planga.

-Imi pare rau.... conducatorul a fost pedepsit sau ei erau la volan?

-Ei erau la volan, se intorceau de la o intrunire de afaceri.O masina venea pe contrasens si sa izbit de ei.
Fetei incepura sa ii curga cateva lacrimi dar le sterse repede.

-Nu plange... ii pune mana pe umar.... nici eu nu mai am parinti...

Karin se intoarse cu fata la el inca avand lacrimi in ochi.
-Si..si ai tai au murit?

-Nu stiu... nu-mi mai amintesc nimic inainte de varsta de 5 ani de cand m-a luat cel cu care stau acum si a avut grija de mine. Au murit sau m-au abandonat pentru ca nu eram ca toti ceilalti copii....

-Imi pare rau pentru tine, spuse fata trista. Stiu cum e.
Cateva lacrimi ii cazura din nou dar de data aceasta nu se mai obosi sa le stearga.
-Scuze...trebuie sa ma descarc cumva.

-Atunci poti sa plangi....voi astepta pana iti trece.
Se aseaza pe scari langa ea.

Fata incepu sa rada in timp ce lacrimile inca curgeau din ochii ei.
-Mi sa parut amuzant.